Ce se mănâncă în Miercurea Mare. Tradiții de post și rețete simple din Săptămâna Patimilor

În inima Săptămânii Mari, Miercurea Mare aduce liniște, reflecție și simplitate – inclusiv în farfurie.

Sărbătorile mari nu încep cu mesele îmbelșugate, ci cu gesturi mici, tăcute. În Miercurea Mare, când biserica amintește trădarea lui Iuda și ungerea lui Iisus cu mir, credincioșii postesc aspru, iar bucătăria se supune unei rânduieli vechi: fără carne, fără ouă, fără lactate. De multe ori, chiar și fără ulei sau sare.

Post negru sau mâncare uscată
Cei mai riguroși țin post negru până la apusul soarelui. Pentru ceilalți, mâncarea este „uscată” – adică pregătită fără foc, fără grăsime, fără plăcere culinară, dar cu sens. Se mănâncă:

* Pâine de casă sau turte coapte

* Nuci și semințe crude

* Măr ras cu morcov

* Ceai de tei sau apă cu felii de lămâie

* Cartofi copți, fără ulei

* Fasole fiartă cu ceapă crudă, dar fără sare

Tradiția spune că în această zi nu se mănâncă urzici și nu se folosește oțet, pentru că ele amintesc de biciuirea lui Hristos și de fierea cu care i s-a stins setea.

Timp pentru tăcere și curățenie
Miercurea Mare este și o zi de ordine în casă și în suflet. Ultima zi în care se mai pot face treburi grele – de joi, totul trebuie să fie curat. În multe sate, femeile își pregătesc ingredientele pentru cozonaci, pască și alte bucate de Paște. În Joia Mare, cuptorul trebuie să primească doar ce e binecuvântat.

Unii copii merg la vecini cu coșuri mici, să adune ouă pentru vopsit. Alții pregătesc scrisori pentru iepuraș sau învață colinde de Paște. În aer e o tăcere densă, plină de semnificații.

Poate părea o zi fără gust. Dar tocmai această renunțare aduce profunzime. În loc de savoare, Miercurea Mare oferă claritate, înfrânare și o pregătire blândă pentru Înviere. În loc de desert, gânduri curate. În loc de festin, pace. 

Clara DIMA