Dalai Lama își anunță succesorul. Tibetul sfidează Beijingul, China amenință cu controlul total

„Nimeni altcineva nu are autoritatea să intervină în acest proces”, a declarat Dalai Lama în fața unei mulțimi emoționate adunate în Dharamshala, orașul indian unde trăiește în exil din 1959, după ce China a anexat brutal Tibetul. Cu această afirmație, el a închis ușa în fața oricărei tentative a guvernului chinez de a controla procesul sacru al reîncarnării – o tradiție tibetană milenară care transcende granițele geopolitice.

Anunțul survine într-un context geopolitic tot mai tensionat, în care Beijingul își afirmă agresiv controlul asupra regiunii autonome Tibet și respinge orice autoritate religioasă care nu este aprobată de Partidul Comunist Chinez. Răspunsul regimului chinez a fost prompt și dur: „Doar guvernul central are dreptul de a alege și aproba viitorul Dalai Lama”, au transmis autoritățile de la Beijing, reiterând linia dură a politicii de sinicizare a religiilor.

Însă declarațiile liderului spiritual tibetan vin să reafirme clar și ferm autonomia spirituală a Tibetului, în ciuda ocupației și exilului. El a lăsat de înțeles că procesul de recunoaștere a succesorului va fi bazat pe tradițiile autentice tibetane, nu pe impunerea unui „Dalai Lama de carton” subordonat Chinei.

O confruntare care depășește granițele fizice

Conflictul legat de succesiunea Dalai Lama nu este doar o dispută religioasă. Este, în esență, o luptă pentru supraviețuirea identității tibetane, pentru libertatea de credință și pentru demnitatea unui popor strivit de propaganda și cenzura unui regim totalitar. Beijingul, care îl consideră pe Dalai Lama un „separatist periculos”, încearcă să transforme succesiunea într-un instrument politic de consolidare a puterii asupra regiunii.

Dar tibetanii din diaspora, susținuți de o rețea internațională de activiști și lideri religioși, transmit un mesaj limpede: credința nu poate fi reglementată de un partid, iar reîncarnarea nu se votează în birourile Partidului Comunist.

Dalai Lama nu a indicat clar dacă succesorul său se va naște în afara Tibetului – așa cum s-a speculat în ultimii ani – pentru a evita controlul Beijingului. Însă faptul că a anunțat un plan concret este, în sine, un act de rezistență. Anunțul va declanșa, fără îndoială, reacții dure în China și va alimenta tensiunile deja existente în relațiile Beijingului cu statele care sprijină drepturile omului și libertatea religioasă.

În concluzie, liderul spiritual tibetan a ales să nu lase moștenirea sa în mâinile autorităților chineze. Iar în această alegere curajoasă, se regăsește esența unei lupte care nu s-a încheiat niciodată: lupta pentru dreptul de a-ți păstra credința, cultura și demnitatea.

Clara DIMA