Fermierii din Iași primesc cel mai mic preț pentru lapte din Europa

Conform datelor oficiale ale Comisiei Europene, România a coborât pe ultimul loc în UE în privința prețului mediu primit de fermieri pentru 100 kg de lapte livrat procesatorilor. Cu doar 44,72 euro (echivalentul a 2,22 lei/litru), România este singura țară din Uniune unde prețul a scăzut sub pragul de 45 euro. În timp ce fermierii din Belgia, Italia sau Olanda primesc peste 50 euro pentru aceeași cantitate, ai noștri sunt forțați să vândă în pierdere. Și chiar să închidă fermele.

Situația este agravată de plafonarea prețurilor impusă prin OUG 67/2023 și prelungită recent prin OUG 34/2025. Oficial, guvernul vrea să protejeze consumatorul de inflație. Neoficial, povara este trecută pe umerii fermierului. De la laptele proaspăt și până la unt și brânză telemea, prețurile la raft nu au voie să depășească anumite praguri. În realitate, aceste praguri sunt suportate de cel mai slab verigă: producătorul de materie primă. În lanțul agroalimentar, vacarii români sunt carnea de tun a politicilor populiste.

„Suntem bătaia de joc a Europei și a propriului guvern”, spun fermierii din județul Iași. Mulți dintre ei vând deja sub 2 lei litrul, în timp ce costurile reale de producție depășesc 2,80 lei. Fără asociere, fără putere de negociere și sufocați de birocrație, micii crescători moldoveni devin vulnerabili în fața unui sistem care pare croit să-i elimine. Și rețelele paralele de distribuție – de la automatele de lapte la livrările informale – nu mai pot compensa pierderile din relația cu procesatorii.

Paradoxal, România înregistrează una dintre cele mai bune rate de colectare a laptelui din UE, iar cantitățile livrate cresc. Dar prețul scade. De ce? Simplu: procesatorii profită de o piață dezechilibrată, în care surplusul de lapte și lipsa de coagulare a fermierilor permit dictatura prețului. Cererea e satisfăcută, oferta abundentă, iar statul intervine... în defavoarea celor care produc.

În loc să susțină lanțurile scurte de aprovizionare și să creeze un ecosistem echitabil între fermieri, procesatori și retail, România își sacrifică propriii producători pe altarul unei „stabilități” de carton. La Iași, ca și în alte județe agricole, oamenii nu mai vorbesc despre profit. Vorbesc despre supraviețuire.

Laptele românesc e bun, dar ieftin. Nu din cauză că nu ar fi valoros, ci pentru că sistemul este profund inechitabil. Și cât timp guvernul va confunda protejarea consumatorului cu distrugerea producătorului, România va continua să fie rușinea Europei la prețul laptelui. Iar țăranii noștri vor continua să dispară, unul câte unul, în tăcerea care ne costă, în fiecare zi, tot mai mult.

Dan DIMA