Gunoiul unora, comoara altora. Încă se câștigă sume importante din „afacerea SGR”

* „Într-o zi de weekend fac și 200 de lei, cam 150 de lei ar fi media. Pare greu să strângi 300 de peturi, de doze metalice, dar nu e, mai ales în anumite zone din oraș”, povestește un ieșean care obține un venit suplimentar din reciclarea ambalajelor

În luna noiembrie a acestui ani se împlinesc doi ani de la implementarea sistemului de Garanție – Returnare (SGR) în România. În această perioadă, foarte multe persoane au dezvoltat mici „afaceri” cu ajutorul recipientelor pe care alții le aruncă în coșurile de gunoi de pe stradă. Astfel, există oameni pentru care gunoiul altora este o adevărată comoară, care le aduce, lunar, un venit în plus și îi ajută să își întrețină familiile.

Reporterii „Evenimentul” au stat de vorbă cu un tânăr din Iași, în vârstă de 33 de ani, care, la fiecare sfârșit de săptămână, este prezent în zonele de agrement ale orașului, unde strânge ambalaje reciclabile. Acesta a povestit că reușește să strângă, în medie, într-o zi de weekend, suma de aproximativ 150-200 de lei. De multe ori, acesta le cere oamenilor aflați în zonele de agrement, la grătar sau la picnic, să îi cedeze ambalajele reciclabile. „Vin în fiecare zi la Ciric, pe CA Rosetti, mai ales vineri, sâmbătă și duminică. Este plin în fiecare weekend, sunt sute de oameni la grătare. Oamenii beau bere, sucuri, apă. De multe ori, nu își iau peturile după ei, când pleacă acasă. Mă duc din timp, îi rog să nu  le distrugă, să le pună într-un sac, ca eu să le iau după ce ei termină petrecerea. Am și un job, dar văd în asta un venit în plus. Într-o zi de weekend fac și 200 de lei, cam 150 de lei ar fi media. Pare greu să strângi 300 de peturi, de doze metalice, dar nu e, mai ales în anumite zone din oraș”, a povestit G.B., un tânăr din Iași care obține un venit suplimentar din reciclarea ambalajelor.

Stigmatizarea, principala piedică

Conform celor relatate de tânărul din Iași, cei care strâng ambalaje reciclabile sunt priviți, de cele mai multe ori, ca cerșetori sau oameni ai străzii. Astfel, apare stigmatizarea, care reprezintă o piedică importantă. Cu toate acestea, ieșeanul a povestit că a învățat să treacă cu vederea peste aceste lucruri, care, la început, îl afectau destul de mult. „Nu toți oamenii care strâng ambalaje sunt cerșetori, boschetari, oameni fără adăpost. Eu am casă, am familie, am un loc de muncă. Încerc doar să obținut un venit în plus. Practic, câștig un ban din neglijența și nepăsarea altora. Să mă credeți, sunt organizate grătare la Ciric unde găsesc și o sută astfel de recipiente. Înainte îmi era rușine, veneam doar noaptea. Acum, stau și opt ore în zonele acestea, adun constant. A doua zi sau seara, merg cu recipientele la recilat”, a mai povestit ieșeanul în vârstă de 33 de ani. Cristian ANDREI