Ieșenii înghit praf. Ce spun senzorii despre aerul pe care îl respirăm zilnic

La prima vedere, Iașul pare a fi un oraș respirabil. Soarele de iulie luminează fațadele, cerul e albastru, iar vântul adie printre bulevarde. Dar realitatea care plutește în aer nu e la fel de curată. Ieri, datele oficiale furnizate de rețeaua internațională AQI.in, din stația amplasată pe Bulevardul Nicolae Iorga din Iași, indicau un indice de calitate a aerului (AQI) de 23. Clasificarea: „Bun”. Valori care, în teorie, nu ar trebui să ne îngrijoreze. În realitate, însă, ele spun o poveste diferită.

Conform acestor date, concentrația particulelor PM2.5 a fost de 4 micrograme pe metru cub, iar cea a PM10 de 9 micrograme. Sunt cifre sub limitele zilnice recomandate de Organizația Mondială a Sănătății – 15 µg/m³ pentru PM2.5 –, dar nu inofensive. Particulele PM2.5 sunt extrem de fine, de aproximativ 30 de ori mai subțiri decât un fir de păr uman. Tocmai această dimensiune le face periculoase: pătrund adânc în căile respiratorii, ajung în alveolele pulmonare și, în timp, pot trece în fluxul sanguin.

Aerul „bun”, un pericol pentru plămâni, inimă și sistemul nervos

Specialiștii atrag atenția că expunerea zilnică, chiar și la valori moderate, are efecte cumulative. Nu simți nimic astăzi, poate nici mâine. Dar în ani, acest aer „bun” poate deveni o povară pentru plămâni, inimă și sistemul nervos. Potrivit studiilor recente, expunerea constantă la particule fine este asociată cu un risc crescut de astm, afecțiuni cardiovasculare, cancer pulmonar și declin cognitiv.

La nivel local, sursele de poluare sunt deja bine cunoscute: traficul auto intens, centralele termice rezidențiale, șantierele de construcții, încălzirea cu lemne în zonele periurbane. Toate acestea contribuie la o formă de poluare lentă, difuză, care nu țipă, dar care sapă în tăcere în sănătatea celor care o inspiră.

În ciuda acestor cifre aparent liniștitoare, realitatea de la nivelul străzii spune altceva. În intersecții precum Podu Roș, Târgu Cucu sau zona Gării, unde traficul este constant și fluxul de mașini nu încetinește nici în toiul verii, concentrația de particule crește exponențial în orele de vârf. Aceste fluctuații nu sunt întotdeauna vizibile în rapoartele zilnice, dar impactul lor este real, mai ales pentru cei care locuiesc sau lucrează în imediata apropiere.

Ce se poate face?

Municipalitatea are un Plan Integrat de Calitate a Aerului (PICA) pentru perioada 2024–2028. Documentul identifică sursele și propune măsuri: extinderea spațiilor verzi, reconfigurarea traficului, modernizarea transportului public. Dar, în momentul redactării acestui articol, planul este încă „în curs de adoptare”. Nu există un bilanț clar al progreselor făcute între 2018 și 2023, iar punerea în aplicare a măsurilor pare să se desfășoare într-un ritm lent, greu perceptibil în viața de zi cu zi.

Între timp, ieșenii trebuie să se protejeze singuri. Cei mai informați folosesc aplicații precum Airly, IQAir sau Plume, dar lipsa unei comunicări oficiale clare face ca majoritatea să nu știe nici măcar unde pot verifica calitatea aerului. În lipsa unor intervenții clare și susținute din partea autorităților, singurele măsuri posibile rămân de ordin individual: evitarea orelor de vârf, utilizarea de purificatoare, informarea constantă.

Și totuși, aceste soluții nu pot înlocui o strategie urbană coerentă. Doar prin reducerea traficului în zonele aglomerate, plantarea de arbori, crearea de culoare verzi și o monitorizare publică, transparentă și permanentă, putem vorbi despre o schimbare reală. Până atunci, valorile „bune” din rapoarte nu înseamnă aer sănătos. Iar faptul că nu simțim efectele imediat nu înseamnă că ele nu există.

Dan DIMA