Povestea egumenului Mănăstirii Voroneț. A fost unul dintre ucenicii lui Daniil Sihastrul

Ieroschimonahul Efrem a fost unul din ucenicii apropiaţi ai Sfântului Daniil Sihastrul (sărbătorit în ziua de 18 decembrie).

S-a format duhovniceşte lângă chilia acestui cuvios de la Putna, în preajma căruia s-a nevoit în anii tinereţii. Apoi, stabilindu-se în sihăstria Voroneţului, a primit darul preoţiei şi slujea cu credinţă şi osârdie Biserica lui Hristos. În obşte era iubit de toţi, mai ales pentru smerenia şi ascultarea lui faţă de Sfântul Daniil, că niciodată nu ieşea din cuvântul bătrânului şi toate le făcea cu binecuvântare.

După anul 1480, egumenul Misail, retrăgându-se la linişte, a încredinţat obştea Mănăstirii Voroneţ ieroschimonahului Efrem.

Timp de aproape zece ani, noul egumen a povăţuit cu multă pricepere această aleasă sihăstrie, îndemnând, sfătuind şi făcându-se tuturor pildă de răbdare şi statornicie. A dezvoltat mai mult şcoala de caligrafi din mănăstire şi a purtat o deosebită grijă de Sfântul Daniil ce sihăstrea alături de mănăstire.

Egumenul Efrem a făcut parte dintre sfetnicii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, domn al Moldovei (1457-1504) (sărbătorit în ziua de 2 iulie) şi era multora dascăl şi părinte duhovnicesc.

Tot el s-a învrednicit, în anul 1488, să vadă la Voroneţ o nouă biserică de piatră, înălţată de Ştefan cel Mare în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

Apoi, cu sfat de obşte numindu-se Cuviosul Daniil stareţ al Mănăstirii Voroneţ, egumenul Efrem îi era întru toate ascultător, până ce cuviosul s-a mutat la cereştile lăcaşuri. Deci, mai trăind câţiva ani după mutarea lui şi bineplăcând lui Dumnezeu, în primii ani ai secolului al XVI-lea s-a săvârşit cu pace şi Cuviosul Efrem ieroschimonahul, lăsând în Voroneţ peste 60 de monahi.