Terapii complementare - Cornacii vindecă febra și alcoolismul

Cornacii sau ciulinii de baltă sunt mai puțini cunoscuți în medicina naturistă. Specie plutitoare, întâlnită în flora spontană a apele dulci cu curs lin, cornacii au fost consumați încă din preistorie, iar în timpurile actuale sunt cultivați pe suprafețe extinse în Asia. Fructele lor sunt duse de apă până la mare, iar de aici sunt împrăștiate de valuri de-a lungul întregului litoral. În ciuda unei mit persistent, cornacii nu sunt fructele algelor marine.

În Europa, ciulinii de baltă făceau din dieta populațiilor primitive, iar lte regiuni ale globului – India, China, există și astăzi tradiția consumului lor. Cornacii, tratați drept bunătăți speciale, erau o ofrandă pentru zei, dar erau și plante cu proprietăți vindecătoare. Chiar și în Europa altor vremuri, cornacii se găseau de vânzare prin piețe. De multe ori erau vânduți gata copți, drept gustare, după ce fuseseră ținuți în jar încins sau gătiți în cuptoare, asemeni castanelor coapte. Miezul cornacilor, alb și cărnos, are o aromă ușor dulceagă, care amintește de cea a alunelor sau castanelor. Pot fi mâncați cruzi, copți, fierți, sau prăjiți. Se pot conserva pentru perioade mari de timp în miere sau pot fi măcinați până se obține o făină.

Miezul acestui fruct este bogat în proteine, grăsimi vegetale, zaharuri, vitaminele B1, B2, C, calciu, fosfor și fier. În unele regiuni ale globului, cornacii sunt considerați ca având proprietăți vindecătoare. Sunt utilizați mai ales pentru tratarea alcoolismului, dar și pentru ameliorarea simptomelor de febră. Specialiștii spun că, în terapii de urgență, fructele de cornaci pot acționa ca un adevărat antivenin, fiind folosite în cazul mușcăturilor de șerpi și de păianjen. Mai pot fi folosite și în tratamente antirabice și antidiareice.

Maura ANGHEL