Un job, trei viziuni. Cum muncesc cei din Generația Z, Milenialii și seniorii în Iași

Angajatorii din Iași vor seriozitate, prezență și loialitate. Angajații tineri cer libertate, scop și echilibru. Piața muncii locală este prinsă între generații care nu mai vorbesc aceeași limbă. Cine se adaptează câștigă, restul pierd oameni pe bandă rulantă.

În Iași, unde economia se sprijină tot mai mult pe IT, servicii și industrii creative, ruptura dintre generații pe piața muncii a devenit vizibilă, zgomotoasă și greu de gestionat. De-o parte sunt patronii și managerii crescuți în cultura efortului susținut, mulți dintre ei ieșiți din fabricile anilor ’90 sau din primul val al antreprenoriatului post-revoluționar. De cealaltă parte, o nouă forță de muncă — tinerii din Generația Z — intră în piață cu o viziune radical diferită: mai puține ore, mai mult sens, mai multă libertate.

„Acum 20 de ani întrebai ce salariu primești, nu dacă firma are psiholog intern”

În birouri, în startup-uri și în firmele de producție, acest conflict se simte tot mai intens. Patronii caută stabilitate, dar angajații tineri nu mai oferă decât disponibilitate temporară. În mijlocul acestei tensiuni se află o generație intermediară, a milenialilor, care încearcă să medieze două lumi tot mai incompatibile. „Noi nu mai vrem doar un salariu și un birou cu aer condiționat. Vrem să simțim că ceea ce facem contează, că nu suntem doar niște cifre în Excel”, spune Teodora, 25 de ani, angajată într-o firmă de software. „Mulți dintre colegii mei lucrează remote, unii din alte țări. Nu mai vrem să trăim pentru muncă”.

Această atitudine irită patronii formați în cultura muncii de sacrificiu. „Am ridicat afacerea asta de la zero. Nu înțeleg cum poți să vrei doar 4 ore pe zi și feedback pozitiv nonstop”, spune un antreprenor din zona construcțiilor. „Vin la interviu și mă întreabă care e politica de work-life balance. Acum 20 de ani întrebai ce salariu primești, nu dacă firma are psiholog intern”, continuă ieșeanul.

Această disonanță generațională nu e doar o problemă de comunicare, ci un simptom al unei schimbări de paradigmă. În Iași, unde peste 50.000 de studenți intră anual într-un sistem profesional aflat în metamorfoză, regulile vechi se prăbușesc. Tinerii nu mai caută „un job bun”, ci „o experiență profesională compatibilă cu valorile personale”.

Pe fondul acestei transformări, companiile care refuză adaptarea pierd oameni pe termen lung. În IT, rata de rotație a crescut constant în ultimii 5 ani. În HO-RE-CA, patronii spun că nu găsesc „angajați serioși” nici cu salarii peste medie. Dar realitatea e că lipsa de adaptare la noile așteptări — autonomie, flexibilitate, dezvoltare personală — îi face pe mulți tineri să evite domenii întregi, indiferent de plată.

Autoritatea nu se mai impune, ci se negociază

Milenialii, cei născuți între 1980 și 1996, sunt prinși între presiunea de a livra și nevoia de a trăi altfel. Mulți au trecut deja prin burnout, au schimbat mai multe industrii și acum cer claritate, echilibru și sens. Unii conduc echipe, alții au devenit freelanceri sau au plecat din țară. Mulți sunt, în tăcere, la capătul răbdării.

Pe termen lung, piața muncii din Iași va trebui să se restructureze. Acolo unde companiile au înțeles că autoritatea nu se mai impune, ci se negociază, au început să apară rezultate: echipe stabile, angajați motivați, retenție crescută. În schimb, firmele care cer „să vii la timp, să taci și să livrezi” se confruntă cu plecări bruște, lipsă de implicare și demisii tăcute.

Viitorul pieței muncii ieșene nu mai ține de industrie, ci de cultura organizațională. Cine va înțelege că tinerii nu mai muncesc din frică, ci din convingere, va reuși. Restul vor repeta același refren eșuat: „Nu mai sunt oameni.”

Dar oamenii există, doar că nu mai acceptă orice. Iar Iașul, un oraș educat, are potențialul să devină un pol al noii culturi de muncă — dacă va învăța să asculte generațiile care bat la ușă, nu doar să le judece că nu seamănă cu trecutul.

Maura ANGHEL