16 iulie, ziua canonizării lui Francisc din Assisi. Sfântul care a vorbit cu cerul, cu pământul și cu săracii

16 iulie, ziua canonizării lui Francisc din Assisi. Sfântul care a vorbit cu cerul, cu pământul și cu săracii

Pe 16 iulie 1228, în Assisi, Papa Grigore al IX-lea canoniza oficial un om care nu fusese nici preot, nici cărturar, nici conducător religios – ci doar un suflet care a ales să trăiască Evanghelia în forma ei cea mai radicală. Francisc din Assisi devenea sfânt, la doar doi ani după moartea sa, într-o ceremonie care avea să marcheze profund istoria spirituală a Europei.

Francisc s-a născut în jurul anului 1181 în orașul Assisi, în inima Italiei, într-o familie prosperă de negustori. Crescut în confort și cu perspective promițătoare, tânărul Francisc a renunțat la tot ce îi fusese oferit – bogăție, statut, moștenire – alegând în schimb o viață de sărăcie, simplitate și slujire a celor marginalizați. Nu prin revoltă, ci prin iubire. Nu prin predici sofisticate, ci prin gesturi clare: a îmbrățișat leproșii, a hrănit săracii, a trăit alături de animale și oameni cu aceeași dragoste firească.

Moartea sa, la doar 44 de ani, în 1226, a fost urmată de o avalanșă de devoțiune populară. Pentru oamenii vremii, Francisc era deja sfânt. În fața acestei mișcări profunde, Biserica a reacționat rapid. Pe 16 iulie 1228, Papa Grigore al IX-lea, prieten și susținător al lui Francisc, l-a canonizat în mod oficial, într-o ceremonie publică desfășurată la Assisi, în prezența a mii de credincioși. Este una dintre cele mai rapide canonizări din istoria Bisericii Catolice, dar și una dintre cele mai justificate prin viața trăită, nu doar prin martiriu.

Canonizarea lui Francisc a reprezentat mai mult decât o simplă recunoaștere a virtuților sale. A fost o declarație spirituală într-o epocă în care Biserica era tot mai criticată pentru opulență și distanțare de popor. Figura sărăcăcioasă și blândă a lui Francisc venea ca un răspuns viu la nevoia de autenticitate. A fost, pentru mulți, o confirmare că sfințenia nu e rezervată elitei clericale, ci poate fi atinsă de oricine trăiește cu smerenie și iubire.

După canonizare, în Assisi a început construcția Bazilicii Sfântului Francisc, loc ce avea să devină un important centru de pelerinaj, dar și o mărturie a impactului său global. Francisc a fost numit patron al Italiei, iar mai târziu, în secolul XX, patron al ecologiștilor. Papa Ioan Paul al II-lea a reafirmat acest statut în 1979, iar Papa Francisc – primul suveran pontif care și-a ales acest nume – a declarat că a făcut-o inspirat de viața și mesajul lui Francisc din Assisi: o Biserică săracă, aproape de cei mici, aproape de natură, de creație și de iubire.

16 iulie 1228 rămâne astfel o zi de referință pentru lumea creștină: ziua în care a fost recunoscut oficial un sfânt care nu a avut nevoie de aur sau coroane, ci doar de cuvântul simplu, de tăcerea plină de sens, de gestul firesc al dragostei față de tot ce este viu. Francisc din Assisi a vorbit cu cerul, cu pământul și cu săracii, și i-a iubit pe toți în același fel. Și tocmai de aceea, mesajul lui rămâne universal.

Teona SOARE

 

 Evenimentul pe WhatsApp – cele mai tari stiri, direct pe telefon!

Esti mereu pe fuga? Noi îti trimitem zilnic cele mai importante 3 stiri din Iasi, Moldova si tara – scurt, clar, fara spam.

Plus: alerte locale de urgenta, noutati exclusive si acces rapid la anunturi importante.

Intra pe canalul nostru oficial: Ziarul Evenimentul

⇒ Încearca 3 zile. Daca nu-ti place, poti iesi oricând.