Acordarea primului ajutor te poate face inculpat!

 În fapt, lucrurile au stat exact invers decât a susţinut reclamantul. Acesta, un oarecare Marian M. făcea lucrări de renovare la locuinţa unui văr de-al lui Ionel, într-un sat de lângă Hârlău. Nu putea pe uscat, servea câte ceva încă de la răsăritul soarelui. Rachiu, vin, nu conta, băutură să fie. Treaba, mai încolo.

În acest ritm susţinut, pe la orele prânzului, era terci. De regulă, dormea câteva ore, ca să-şi revină. Nu şi pe data de 14 noiembrie 2020. Atunci, umblând cam în zig-zag, s-a împiedicat de un vraf de bolţari, s-a lovit la cap, a început să sângereze din belşug şi a căzut în fund.

Ionel a văzut secvenţa, s-a dus imediat să-i dea primul ajutor, şi-a scos flaneaua, a înmuiat-o în apă, a şters sângele de pe faţa lui Marian, acesta şi-a revenit în simţiri. Dar, în loc să fie recunoscător, a pornit scandalul. A strigat la Ionel: „Bă, de ce dai în mine?”. Îl confundase cu bolţarii. L-a scuipat, l-a înjurat şi i-a dat câteva palme.

Binefăcătorul n-a intrat în clenci, n-a ripostat, s-a urcat în maşină şi a plecat. Povestea nu s-a încheiat aici. Încă buimăcit de băutură şi de bolţari, lui Marian i s-a năzărit că Ionel încercase să-l jefuiască. Deşi n-avea niciun ban. A mai zăcut jumătate de oră, apoi a sunat la 112. A venit ambulanţa, a fost cărat pe la spitalele din Iaşi, a stat internat mai bine de două săptămâni, şi-a scos certificat medico-legal şi l-a dat în judecată pe Ionel. I-a cerut daune materiale şi morale în cuantum de 20.000 euro, aşa cum am specificat la începutul textului.

Norocul inculpatului, n-au fost martori şi nici camere de supraveghere în zonă. Nicio dovadă a agresiunii. Tot dosarul, o chestie de cuvânt conttra cuvânt. Marian l-a acuzat, el a negat.

Într-un final, mai precis, vineri, 14 martie a.c., Ionel a obţinut achitarea, magistraţii aplicând principiul „in dubio pro reo”. Un complement al prezumţiei de nevinovăţie.„Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură se reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii)”. Alt proces degeaba. Marcel FLUERARU