Clădirile ucise de afaceri. Iașul și-a îngropat memoria sub vitrine și reclame

O plimbare prin centrul Iașului e ca un test de memorie pentru cei care mai știu cum arăta orașul cu două, trei sau patru decenii în urmă. Din restaurantele celebre au rămas doar umbre, din cofetării doar mirosul fantomatic al vaniliei amintite, iar din magazinele iconice – doar pereți tapetați cu reclame, oferte și neonuri agresive. Fațadele sunt în continuare acolo, dar sensul lor a fost răsturnat. În locul trecutului viu, avem un prezent confuz și un viitor cu amnezie.

Unul dintre cele mai grăitoare exemple este fostul Restaurant Cina, aflat pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. O bijuterie a ospitalității ieșene, Cina a fost, zeci de ani, locul unde se organizau petreceri, dineuri oficiale și întâlniri de familie. Astăzi, nimic nu mai trădează prestigiul trecut: în același spațiu funcționează acum un Mega Image, rece, generic, fără niciun semn că acolo s-a scris o pagină de istorie culinară locală. Supermarketul a șters complet orice urmă de identitate, așezându-se confortabil peste o amintire colectivă.

Nu departe, pe aceeași arteră principală, fosta Cofetărie Opera era pentru mulți ieșeni o destinație de duminică, locul unde copiii primeau „o prăjitură cu spumă” și adulții își savurau cafeaua cu aer occidental. Astăzi, în acel spațiu funcționează un bistro modern, cu un design plăcut și meniu internațional. Nimeni nu mai menționează ce a fost, ce a însemnat, ce rol a jucat în viața orașului. Oamenii intră, mănâncă, pleacă. Trecutul nu e inclus în meniu.

Eleganță și clientelă fidelă

Aceeași soartă a avut-o și Restaurantul Scala, cândva o instituție în sine. Cu un aer elegant și o clientelă fidelă, Scala era sinonim cu rafinamentul în anii ’80 și ’90. Astăzi, clădirea a fost transformată într-un spațiu de birouri și bănci. Scările vechi au fost acoperite de panouri, luminile calde cu spoturi clinice, iar vocea orașului a fost redusă la tăcere. Dacă întrebi un tânăr ce a fost acolo, cel mai probabil nu va ști. Pentru că nimeni nu i-a spus.

Restaurantul Dunărea, și el o destinație clasică în Iașul de altădată, s-a dezmembrat în fragmente fără legătură: farmacii, florării, sedii bancare, magazine de haine. Nimic nu le unește, nimic nu sugerează măcar că acolo era un spațiu unitar, plin de viață, de sunet, de mirosuri. Este o clădire fragmentată și sufocată de comerț de duzină, în care fiecare metru pătrat produce bani, dar nu mai spune povești.

Pe lista clădirilor „ucise” se află și fostul Magazin Universal Moldova, un simbol al retailului din perioada comunistă și postcomunistă. Astăzi, spațiul său generos găzduiește birouri, iar la parter sunt câteva cofetării, cafenele și magazine. Deși activitatea comercială persistă, aura clădirii s-a diluat complet. Ce era odată un reper, un magnet pentru întreaga comunitate, e azi doar un alt imobil „de închiriat”, fără emoție și fără poveste.

Poate cea mai radicală schimbare este cea a fostului magazin Materna – locul destinat viitoarelor mame, al cărui nume era sinonim cu speranța, grija și începutul. Astăzi, același spațiu a devenit un magazin cu produse bisericești – de la icoane și tămâie, la veșminte liturgice. Trecerea este nu doar fizică, ci simbolică: de la viață la ritual, de la început la eternitate. E o transformare care spune multe despre direcția în care se îndreaptă orașul.

Aceste schimbări nu sunt doar normale – într-un anumit sens, ele sunt inevitabile. Orașele evoluează, spațiile se redefinesc, economia își cere tributul. Dar ceea ce doare este lipsa totală de memorie. Nicio plachetă, nicio fotografie veche, nicio campanie care să aducă aminte celor tineri ce a fost acolo, și să le ofere celor mai în vârstă măcar un semn de recunoaștere. În loc să integrăm trecutul în prezent, alegem să-l acoperim, să-l tencuim și să-l uităm.

Dan DIMA