Copiii ieșenilor nu vor să mai citească. Școala pierde, TikTok câștigă

În Iași, orașul academic cu o tradiție literară de invidiat, cărțile încă se tipăresc, bibliotecile funcționează, profesorii promovează lectura. Și totuși, copiii nu mai citesc. Nu din lipsă de cărți, ci din lipsă de atracție. Pentru elevii ieșeni de azi, lectura e o activitate din altă epocă. Trăiesc în ritmul ecranelor, nu al paginilor. Sunt nativi digitali, crescuți cu click, scroll și „next”. Lectura, cu lentoarea și profunzimea ei, pare inutilă într-o lume construită din stimuli rapizi, meme-uri și videoclipuri de 15 secunde.

Cartea a devenit invizibilă

Lecturile nu-i mai atrag nu pentru că ar fi inaccesibile, ci pentru că nu se mai leagă de realitatea lor. Eroii literaturii clasice nu au niciun corespondent în viața lor de zi cu zi. Nu se regăsesc în Harap Alb, nici în Ion, nici în Otilia. Lectura le pare un exercițiu impus, rupt de viața reală. Și, deși există mulți profesori dedicați – care recomandă cărți în afara programei, organizează cluburi de lectură și ateliere creative – programul școlar rămâne închistat, iar lectura este evaluată, nu trăită. „Copiii și adolescenții de azi nu pot fi ținuți captivi în bănci cu capul în carte, când viața lor reală se mișcă în ritm de TikTok. Au nevoie de provocare, de mișcare, de implicare”, spune un profesor de limba română din Iași.

Doar unul din zece români mai deschide o carte

România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană la obiceiul de a citi, potrivit Eurostat. Sub 10% dintre români citesc lunar. Procentul este chiar mai scăzut în rândul adolescenților. Iar în loc de soluții, vin obstacole: TVA-ul pentru cărți a crescut de la 5% la 11%, ceea ce face cărțile și mai inaccesibile.

Fostul ministru al Educației, Mircea Miclea, propune o măsură simplă: transformarea burselor elevilor în vouchere culturale, ce pot fi folosite doar pentru cărți și rechizite. Măsura ar încuraja lectura și ar susține editurile, fără a afecta bugetul general.

„Copiii nu citesc fiindcă nu li se oferă context, nu pentru că n-ar fi capabili. Dacă ar avea cărți care le spun ceva despre ei și profesori care îi implică, situația s-ar schimba”, spune Miclea. Soluțiile nu sunt complicate. Lectura ar putea reveni în viața copiilor dacă li s-ar da voie să creeze, nu doar să reproducă, ar fi implicați în jocuri de rol și scriere creativă, ar citi în grup, pe teme relevante pentru ei și ar vedea lectura ca pe o aventură personală, nu ca pe o sarcină de notat. „La ce-mi folosește mie să citesc despre un țăran care își ia pământul înapoi? Mai bine mă uit la un rezumat pe YouTube”, a spus Alex, un liceean din Iași

La Iași, câteva licee și școli generale experimentează deja metode alternative – de la podcasturi făcute de elevi, la „bătălii” de povești, ateliere de bandă desenată și reinterpretarea lecturilor în stil video. Și acolo, rezultatele se văd: interesul crește, iar cartea devine din nou prezentă.

Tania DAMIAN