Gara îi asurzește pe ieșeni. Poluarea fonică a atins cote ilegale!

 Într-un oraș care se mândrește cu reputația sa academică și culturală, liniștea a devenit o utopie. Zona Gării din Iași este epicentrul unui fenomen de poluare fonică extremă, documentat recent într-un studiu care ar trebui să provoace reacții ferme. Din păcate, până acum, reacția a fost una de tăcere — nu din partea zgomotului, ci din partea autorităților.

 Timp de zece zile, în luna martie, elevi ai Grupului Școlar Agricol Holboca, alături de specialiști din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului și Primăriei Iași, au efectuat măsurători acustice riguroase în opt puncte-cheie din cartierul „Gară”. Cu ajutorul unui sonometru omologat internațional, au fost înregistrate valori cuprinse între 70 și 88 dB, depășind cu până la 38 de unități limita legală admisă în România (50 dB conform STAS).

 Cele mai critice zone au fost trecerile pietonale din apropierea Vămii Vechi și Autogării Codreanu, unde traficul greu și continuu – autobuze, tramvaie, autoturisme și trenuri – generează un vacarm constant. Blocurile de locuințe, amplasate la doar 15–20 de metri de carosabil, sunt bombardate sonor pe tot parcursul zilei.

  Risc medical real

 Efectele sunt devastatoare. Studiul relevă că zgomotul nu este doar un disconfort, ci un risc medical real. Persoanele care locuiesc în zonă prezintă simptome clare de afectare a sănătății: tulburări de somn, tahicardie, iritabilitate, anxietate și epuizare psihică. Profesorii și elevii din școlile apropiate spun că nivelul ridicat de zgomot afectează concentrarea și randamentul la ore. Un chestionar aplicat în comunitate confirmă percepția generală: zgomotul a devenit o sursă constantă de stres, iar lipsa de reacție a autorităților adâncește frustrarea.

 Interesant este că sursele zgomotului nu se limitează doar la trafic. Studiul menționează și alte surse secundare: activități sportive, bătutul covoarelor, dar mai ales lipsa totală a vegetației care ar putea acționa ca o barieră fonică naturală. În tot acest peisaj fonic haotic, lipsa planificării urbane devine un complice tăcut.

  Autorii raportului oferă soluții clare: reconfigurarea rutelor pentru vehiculele grele, plantarea de arbori și arbuști cu rol de protecție fonică, izolarea fonică a clădirilor, folosirea materialelor absorbante la construcții și amplasarea surselor zgomotoase departe de zonele rezidențiale. Nimic din toate acestea nu a fost însă pus în practică.

  Zona Gării devine, astfel, un caz-școală pentru ce înseamnă o administrație surdă la problemele reale ale locuitorilor. În loc de intervenții concrete, primim doar promisiuni. În loc de liniște, un haos constant care nu doar că afectează calitatea vieții, dar poate duce la boli cronice și tulburări psihice severe.

  Gara nu doar că îi asurzeste pe ieșeni – ci le fură, treptat, echilibrul. Iar când autoritățile aleg să nu audă acest semnal de alarmă, orașul întreg riscă să devină captiv într-o tăcere toxică.

Dan DIMA