Generația Z a reprogramat Iașul. Tinerii care rescriu orașul, una dintre cele mai mari surprize post-pandemice

Iașul nu mai e orașul molcom al universităților și al tradițiilor înghesuite în vitrine de patrimoniu. În ultimii ani, fără să urle nimeni din tribune, a început să fie remodelat discret, dar radical, de o generație crescută cu internetul în buzunar și burnout-ul în calendarul liceului. Tinerii născuți după anul 2000, Generația Z, nu mai așteaptă nimic de la oraș. Îl modifică, îl provoacă, îl ironizează și, cel mai adesea, îl reconstruiesc în jurul propriilor valori: viteză, sens, expresie liberă și comunități autentice.

Pentru generațiile anterioare, Iașul era un „loc de formare” – facultate, master, poate un doctorat, apoi o slujbă decentă și un credit la bancă. Pentru Z-iști, orașul devine un laborator de testare. Universitățile sunt utile, dar nu esențiale. Diploma nu mai garantează nimic. Ce contează e să știi cum să construiești un brand pe TikTok, cum să faci un site în trei zile, cum să organizezi un protest digital sau cum să creezi o linie de haine reciclate cu o imprimantă 3D într-un subsol din Nicolina. Pentru ei, „viața reală” nu începe după absolvire, ci după primul cont de Patreon sau după primul viral care rupe algoritmul.

Bani câștigați pe Internet

TikTok-ul ieșean abundă de creatori locali care nu doar că produc conținut original, dar își monetizează ideile cu o agilitate care lasă în urmă orice strategie de comunicare clasică. La polul opus, Discord-urile tematice (platforme de comunicare unde utilizatorii se pot alătura diferitelor servere) din Iași s-au transformat în hub-uri de idei, colaborări și proiecte educaționale fără profesori. Gamingul nu mai e doar hobby, ci sursă de venit și afirmare profesională. Tinerii nu vor să fie „angajați”, ci parteneri, creatori, colaboratori. În mintea lor, verticala ierarhică e învechită. Lucrurile se mișcă în rețea, în valuri, în meme-uri și în share-uri.

Moda alternativă spune aceeași poveste. Pe străzile din centrul Iașului nu mai vezi haine cumpărate din malluri, ci piese unicat, vintage-uri recondiționate, pantofi pictați manual și accesorii create de colegi de clasă sau prieteni de pe servere. „Nu e un moft, ci un statement. Nu mai vor să arate „că au”, ci „cine sunt”. Refuză fast-fashion-ul, consumerismul de carton și normele impuse de generații care nu i-au înțeles niciodată”, a explicat Alice Groza, creator de modă.

De la cauze LGBTQ+, la inițiative de mediu

Activismul Generației Z nu seamănă deloc cu protestele de pe vremea părinților lor. Nu se țin în fața Primăriei, ci în spatele ecranelor. Nu sunt organizate de ONG-uri cu sedii centrale, ci de grupuri de WhatsApp care știu cum să spargă o tăcere publică cu o singură postare virală. De la cauze LGBTQ+ la inițiative de mediu sau accesibilizarea orașului pentru persoane cu dizabilități, Z-iștii lucrează descentralizat, dar cu impact real. Nu cer voie. Creează presiune. Nu așteaptă granturi. Își construiesc fonduri din abonamente, merch și comunități fidele.

În același timp, refuză discursurile goale și paternalismul oficial. Nu se regăsesc în festivaluri „pentru tineri” gândite de adulți care postează fotografii rigide pe Facebook. Nu mai consumă cultură cu protocol, ci cer interactivitate, spații neconvenționale, idei curajoase. Mesajul „termină o facultate și apoi vezi tu” nu mai are nicio greutate. Z-iștii au văzut cât de fragil e viitorul și preferă să-l reconstruiască în timp real. De multe ori, în afara sistemului.

Asta nu înseamnă că orașul le oferă infrastructura potrivită. În realitate, foarte puține spații sunt gândite pentru creativitatea lor. Majoritatea se nasc în camere de apartament, în mansarde reamenajate, în foste garaje sau în colțuri de cafenele. Și totuși, orașul se mișcă în direcția lor. Lent, dar sigur. Politicienii încep să-și deschidă conturi de Instagram, iar ONG-urile clasice învață să folosească emoji-uri în newslettere. E o luptă de ritmuri, dar și o tranziție inevitabilă.

Maura ANGHEL

Generația Z nu cere validare. Nu așteaptă ca Iașul să-i dea o șansă, dar și-o creează. Dacă sistemul educațional nu răspunde, inventează bootcampuri. Dacă Primăria nu înțelege urbanismul incluziv, vine cu proiecte din jos în sus. Dacă orașul nu le oferă un spațiu al lor, îl construiesc digital – și apoi îl aduc în realitate.

Iașul e în plină reprogramare. Și noul cod e scris de cei născuți după 2000. Nu e un trend. E o resetare de paradigmă. Și nu va putea fi ignorată.