România are peste 250.000 de șomeri. Cei mai afectați au între 40 și 49 de ani

România pare să muncească, dar datele oficiale spun o altă poveste. La finalul lunii iunie 2025, rata șomajului a fost de 3,16%, o scădere nesemnificativă de doar 0,03 puncte procentuale față de luna precedentă. Aparent stabil, acest procent ascunde însă realități îngrijorătoare. În cifre absolute, 252.146 de români sunt înregistrați ca șomeri.

Cei mai mulți dintre ei se află într-o categorie de vârstă-cheie pentru economia activă: între 40 și 49 de ani. Este vorba despre 64.143 de persoane, adică exact segmentul care ar trebui să fie motorul pieței muncii. Urmează grupa celor de peste 55 de ani, cu peste 61.000 de șomeri, un indiciu clar că reinserția profesională devine aproape imposibilă odată cu vârsta.

La polul opus, tinerii par să se descurce mai bine: doar 14.158 de persoane cu vârste între 25 și 29 de ani sunt înregistrate ca șomeri. Însă și aici apar semne de întrebare privind calitatea locurilor de muncă ocupate și stabilitatea acestora.

Datele arată și o ruptură tot mai accentuată între educație și angajabilitate. Deși s-ar presupune că studiile superioare oferă protecție pe piața muncii, realitatea contrazice teoria. Aproape 11.000 de șomeri au absolvit o facultate. Aceștia reprezintă 4,36% din totalul șomerilor, dar cifrele trebuie analizate în contextul așteptărilor pe care le presupune învățământul superior. Între timp, șomerii cu studii gimnaziale domină clasamentul, cu 34,56% din total, iar cei fără studii sau cu educație primară reprezintă 31,95%.

Un alt aspect alarmant este proveniența geografică a celor fără loc de muncă. 187.039 de șomeri trăiesc în mediul rural, adică aproape trei sferturi din total. Această realitate nu este doar o chestiune de economie, ci și una de supraviețuire socială: zonele rurale devin tot mai izolate economic, iar lipsa locurilor de muncă alimentează migrația, sărăcia și abandonul.

Distribuția pe sexe arată că bărbații sunt mai afectați de șomaj decât femeile: 134.730 față de 117.416. Într-un context social fragil, acest dezechilibru poate genera efecte în lanț, de la tensiuni sociale la probleme de coeziune în familii sau comunități.

Din totalul celor 252.000 de șomeri, doar puțin peste 50.000 primesc indemnizație de șomaj. Restul, adică peste 200.000 de oameni, nu au niciun sprijin financiar. Aceasta este realitatea dură: majoritatea celor care nu muncesc nu sunt doar fără loc de muncă, ci și complet lipsiți de protecție socială.

Rata de 3,16% poate părea acceptabilă la prima vedere, dar este o iluzie statistică. Problemele sunt structurale: o piață a muncii care îmbătrânește, decalaje uriașe între urban și rural, educație care nu mai garantează ocuparea, și lipsa de politici coerente pentru reintegrarea celor excluși din sistem.

România nu are doar un șomaj scăzut. România are un șomaj ascuns, cronicizat și ignorat. Dacă nu va exista o strategie reală de reconversie profesională, integrare activă și investiții în formare adaptată cerințelor actuale, cifrele de azi vor deveni realitatea dureroasă de mâine.

 Dan DIMA