Educație pe datorie. La Iaşi, mulți părinți se împrumută pentru rechizite

Începând cu 1 august, la Iaşi s-au resimţit creşterile de preţ la rechizitele de bază: caiete, penare, seturi de carioci şi ghiozdane. Un caiet simplu A5 pe raftul unei librării ajunge să coste 2–3 lei (în funcţie de marcă), iar unul cu spiră A4 trece de 6–7 lei. Un penar echipat Daco în două fermoare se găseşte la 77 lei, deci aproape cu 20 % mai mult faţă de sezonul anterior. Seturile de rechizite – carioci, creioane colorate, riglă, radieră – au acum preţuri de la 18 până la 25 lei, în creştere faţă de luna iulie. Blocurile de desen A4 costă în jur de 2,50 lei, faţă de 2 lei luna trecută.

Pentru o familie care are doi sau trei copii la şcoală, costurile merg rapid spre câteva sute de lei doar pe hârtie, creioane şi instrumente geometrice. România promite educaţie gratuită, dar în Iaşi – mai ales în cartierele periferice şi mediul rural din jur – miile de lei ceruţi înainte de clopoţel schimbă această garanţie într-o povară. „Atât de scumpe sunt rechizitele că părinţi au spus că vor face împrumuturi ca să plătească caietele copiilor”, a spus Mariana P, din comuna Drăgușeni. unde salariile medii sunt mici și realitatea educațională cruntă.

Chiar dacă unii părinţi beneficiază de carduri educaţionale de 500 lei, fondurile sunt de obicei epuizate până la începutul școlii şi ajung doar la un segment al elevilor. În context, celelalte familii rămân să se descurce: scot bani de la prieteni, iau credite mici sau amanetează obiecte personale doar pentru a asigura o carte, un stilou, un ghiozdan decent.

Iaşul social îşi trimite copiii la şcoală cu un handicap financiar încă din prima zi. Copilul intra în clasă cu o listă de materiale scumpe, părintele ezită să spună că nu poate cumpăra tot, iar sistemul nu oferă soluţii concrete – nimeni nu actualizează fondul de manuale, ministerul nu recunoaşte impactul real al majorărilor, iar inspectoratul local nu publică un cost estimativ al începutului de şcoală.

Mai mult, în sistemul privat, acolo unde copiii plătesc mii de euro pe an, aceste probleme nu există sau sunt minimalizate. În Iaşi, diferenţa devine vizibilă: elevii din mediul rezidenţial modest sau din sate ajung să se simtă excluşi, chiar dacă educaţia publică este legal gratuită.

Educaţia într-un oraş care se laudă cu istorie şi universităţi devine un lux de pandemie economică. Viitorul începe pe datorie dacă noi nu rupem fisura între promisiune şi realitate. Până când părinţii ieşeni vor trebui să se împrumute pentru rechizite, demnitatea socială şi echitatea educaţională vor rămâne doar vorbe pe hârtie.

Clara DIMA