Țăranii adevărați, izgoniți pe trotuare. Piețele Iașului au fost ocupate de comercianți cu marfă de depozit

În fiecare dimineață, piețele din Iași se deschid cu aceeași iluzie: tarabe pline de „roșii de grădină”, „castraveți naturali”, „brânză de la țară”. Dar adevărul e altul. În spatele fețelor zâmbitoare și al lozincilor de carton scrise cu marker gros se ascund rețele de samsari care vând marfă adusă din depozite en-gros, sub masca „produsului local”.

La Piața Nicolina sau la Hala Centrală, mulți „producători” au mâinile prea curate și răspunsuri prea învățate. „Da, e din grădină. De la Chicerea”. Întrebi mai multe, bâjbâie. Să le ceri o poză cu grădina sau o dovadă de producător e deja considerat un afront.

În realitate, marfa provine din aceleași surse ca în supermarketuri: roșii turcești, cartofi din Polonia, ardei din serele marilor distribuitori. Doar prețul și povestea se schimbă, iar cei care trăiesc din munca lor cinstită – țăranii cu adevărat locali – sunt împinși în umbră, ignorați, marginalizați. Sau vând direct, cu livrare la domiciliu, cum sunt mulți producători la Iași

La Piața Chirilă, spectacolul este grotesc: adevărații producători stau pe bordură, în soare sau ploaie, cu legumele în lădițe modeste. Fără umbrelă, fără masă, fără protecție sanitară sau sprijin logistic. „Vin cu autobuzul din Bârnova cu două-trei lădițe. Mă pun aici, pe trotuar. Acolo, înăuntru, trebuie să plătești chirie mare și n-ai loc decât dacă ești de-ai lor. Nici pe bordură nu avem loc, că ne alungă Poliția Locală”, spune bunica Maria,  o femeie de 70 de ani, cu mâinile arse de pământ.

Locurile bune sunt rezervate. Nu de Primărie, ci de rețelele informale de „băieți deștepți” care știu cui să plătească și ce documente să prezinte.

„Sunt unii care au legitimații de producători, dar nu știu cum arată o sapă. N-au grădină nici măcar în ghiveci”, spune un fost vânzător. Marii samsari nu doar că ocupă spațiul fizic al pieței, ci și spațiul simbolic: confiscă încrederea cumpărătorului, subminează agricultura locală și compromit ideea de produs bio. Așa ajungem la paradoxul ieșean: oraș cu universitate de agronomie, cu branduri locale de produse tradiționale, dar în care țăranul autentic vinde roșii de pe bordură, iar samsarul vinde minciună cu acte în regulă.

Produse curate se mai pot găsi la târgurile de profil, care, din fericire, în timpul verii se organizează destul de des, înreă prețurile sunt destul de piperate.

Dan DIMA