Adopțiile, blocate între hârtii și așteptare. Copiii cărora sistemul le întârzie viitorul

Pe 2 iunie, România marchează Ziua Națională pentru Adopție, însă în spatele festivismului se ascunde o realitate dură: sute de copii așteaptă o familie, iar procedurile lente și birocratice amână șansa la un viitor stabil. În județul Iași, datele oficiale din 2024 arată că aproape 300 de copii sunt în proces de potrivire sau monitorizare, în timp ce familiile atestate rămân în așteptare, prinse într-un sistem care se mișcă mult prea greu.

Ziua Națională pentru Adopție, instituită prin Legea nr. 21/2014, este menită să celebreze copiii care și-au găsit o familie prin adopție și să încurajeze această formă de protecție ca o alegere firească. Dar în România anului 2024, procesul de adopție rămâne anevoios și împovărat de pași administrativi care consumă timp și descurajează inițiativa.

În căutarea unei mame

În județul Iași, datele valabile la finalul lunii iulie 2024 arată o imagine clară: aproximativ 300 de copii se află în sistem, așteptând o familie. Dintre aceștia, unii parcurg etapele de potrivire cu familii adoptatoare, alții sunt deja încredințați în vederea adopției, iar o parte sunt monitorizați după finalizarea adopției. În paralel, sunt în evidență peste o sută de persoane sau familii atestate, dispuse să ofere un cămin, dar nevoite să aștepte.

Procesul de adopție include etape obligatorii: cerere, evaluări psihologice și sociale, pregătire, eliberarea atestatului și, ulterior, potrivirea cu un copil. Deși termenul teoretic pentru obținerea atestatului este de maximum trei luni, potrivirea practică poate dura între câteva luni și peste un an, în funcție de profilul copilului dorit și de disponibilitatea acestuia în sistem.

Mulți dintre copiii adoptabili provin din medii vulnerabile și au trecut prin mai multe forme de protecție. Cu fiecare an care trece fără o familie, șansele lor de integrare scad. Sistemul încearcă să-i protejeze, dar rămâne în urmă când vine vorba de rapiditate, empatie și adaptare la realitatea afectivă a copilului.

Familiile dispuse să adopte sunt deseori descurajate de durata procesului și de complexitatea pașilor birocratici. Deși există atestatul național valabil timp de cinci ani, multe persoane abandonează inițiativa pe parcurs, din cauza întârzierilor sau a lipsei de transparență în comunicarea cu autoritățile.

Ziua de 2 iunie nu trebuie să fie doar un prilej de declarații oficiale, ci un moment de reflecție și acțiune. România are nevoie de o reformă reală în domeniul adopției, care să scurteze timpul de așteptare, să simplifice etapele și să pună în centru interesul superior al copilului. În 2024, prea mulți copii așteaptă și prea puține familii reușesc să treacă de toate filtrele pentru a-i primi.

Pentru cei 300 de copii din Iași și pentru miile din întreaga țară, copilăria nu se pune pe pauză până când statul se hotărăște să funcționeze mai bine.

Clara DIMA