Tinerii din Iași care au declarat război ratelor. Generația „Fără credit” rescrie regulile banilor

Într-o după-amiază toridă de august, la o masă dintr-o cafenea mică din Copou, trei prieteni lucrează la un proiect de design. Laptopurile sunt vechi, dar funcționale. Pe masă, în loc de pahare extravagante cu băuturi importate, stau câteva cești de cafea simplă. „Nu mă interesează să am cea mai nouă tehnologie, dacă asta înseamnă să mă împrumut. Prefer să investesc în cursuri, în experiențe și în timp liber”, spune Vlad, 28 de ani, psiholog în curs de formare..

Această alegere personală se transformă într-o tendință socială. Tot mai mulți tineri din Iași refuză să ia credite pentru casă, mașină sau vacanțe exotice. Nu este vorba doar despre bani, ci despre libertate — libertatea de a-ți schimba jobul fără să te temi că nu vei putea plăti rata, libertatea de a spune „nu” unui stil de viață impus de marketing și presiunea socială. „Pentru mine, libertatea este mai importantă decât să am o bucătărie albă lucioasă sau un SUV nou. Nu vreau să lucrez zece ani doar ca să plătesc ceva ce nici nu mai contează după câțiva ani. I-am văzut pe părinții mei trudind pentru rate, eu nu vreau așa ceva”, adaugă Irina, 31 de ani, economist.

Consumul, pus la colț

În loc să cumpere apartamente supraevaluate, acești tineri preferă să închirieze și să folosească banii rămași pentru a călători modest, dar des, sau pentru a-și lansa mici afaceri. Unii își mobilează casele din second-hand-uri și târguri de vechituri din Tătărași sau Nicolina, dând o nouă viață obiectelor abandonate. „Nu mai simt rușine să spun că masa din bucătărie am luat-o de pe OLX. E mai sănătos decât să fac credit pentru mobilă nouă și să trăiesc cu frica facturilor”, spune Sorin, 26 de ani, proaspăt absolvent.

Schimbarea este vizibilă și în dinamica orașului. În Iași apar tot mai multe spații creative, piețe locale și hub-uri culturale care funcționează pe principii de sustenabilitate și costuri reduse. Festivaluri mici, dar intense, atrag public dispus să plătească un bilet simbolic, nu o avere. Grădinile urbane din cartiere, schimburile de obiecte între vecini și atelierele de reparații gratuite devin parte din viața de zi cu zi. „E alt fel de comunitate acum. Nu mai e totul despre cine are mai mult, ci despre cine poate împărtăși mai mult”, observă Loredana, 34 de ani, organizatoare de evenimente.

Piața auto second-hand se extinde, iar magazinele de haine și mobilă second-hand raportează vânzări record. „Acum cinci ani, dacă veneai într-un magazin de second, se ascundeau clienții să nu fie văzuți. Acum vin cu mândrie, caută chilipiruri și povestesc prietenilor ce au găsit”, spune proprietara unui magazin din centrul Iașiului.

Această generație nu vede în minimalism o renunțare, ci o victorie. Faptul că nu au datorii îi face mai mobili, mai creativi și mai greu de manipulat prin frică financiară. Ei nu fug de muncă, dar nici nu își vând anii cei mai buni pentru a plăti dobânzi. Aleg să fie „proprietari” pe viața lor, nu pe un apartament pe care încă nu l-au plătit. „Nu mă interesează să mor cu o casă în proprietate, dacă asta înseamnă să nu trăiesc în timpul vieții. Prefer să fiu bogată în timp, nu în bunuri”, conchide Irina, cu un zâmbet sigur.

Și poate că aici stă adevărata revoluție a Iașului: în felul în care tinerii lui înțeleg că viitorul nu se cumpără pe credit, ci se construiește pas cu pas, cu resurse reale, cu curaj și cu refuzul de a accepta reguli făcute să te țină prins.

Maura ANGHEL