Aproape jumătate din familiile de la sate trăiesc din împrumuturi pentru mâncare

Venitul mediu lunar în aceste gospodării este de doar 772 de lei pe persoană – prea puțin pentru strictul necesar. Părinții sunt obligați să aleagă: mâncare sau rechizite, o pereche de pantofi sau o carte. Într-o țară care se declară educată, 16% dintre copii nu au rechizite, 40% nu au cărți, iar aproape jumătate dintre familii nu dețin nici calculator, nici laptop. 14% nu au nici măcar acces la internet.

Mihaela Nabăr, directorul executiv al World Vision România, punctează fără ocolișuri: „Copiii nu pot alege viitorul atunci când părinții lor nu își permit prezentul. Educația nu poate fi separată de realitatea economică în care trăiește o familie”.

Educația, care ar trebui să fie calea de ieșire din sărăcie, devine prima victimă a lipsurilor. Trei din zece părinți declară că nu și-au trimis copiii la grădiniță din lipsă de haine și încălțăminte adecvată. Șase din zece nu le pot cumpăra haine noi pentru școală. Fiecare lipsă materială înseamnă o absență de la cursuri, o umilință în plus, o șansă pierdută.

În timp ce Guvernul anunță măsuri bugetare care pun și mai multă presiune pe cei vulnerabili, World Vision România cere intervenții clare, rapide și eficiente: burse sociale, burse pentru învățământul tehnologic și dual, sprijin pentru mamele minore – toate acestea trebuie să fie parte dintr-o strategie națională coerentă, cu impact măsurabil, nu simple anunțuri politice.

„Nu este responsabilitatea unui singur minister, ci a noastră, a tuturor. Nu mai putem spune că ‘educația este prioritate națională’ în timp ce lăsăm milioane de copii fără mâncare, fără cărți și fără șanse reale”, spune Mihaela Nabăr.

În județele Iași și Vaslui, intervențiile World Vision România din 2024 arată ce înseamnă sprijin real: 8.240 de copii și 1.120 de adulți au fost beneficiari direcți, sprijiniți de o echipă de 100 de angajați activi în 113 comunități – 93 de sate, 16 comune și 4 orașe.

În total, World Vision a ajutat peste 124.000 de persoane în 2024, prin programe educaționale, sprijin alimentar, intervenții sociale și acces la servicii medicale. Însă efortul unei singure organizații nu poate ține locul unui stat absent.

Clara DIMA