Autostrăzile Moldovei, infrastructură pentru tancuri! Doar așa se mai pot finaliza!

* a vorbi despre mobilitate militară într-o regiune în care nu poți traversa cu ușurință nici măcar două județe în două ore nu este doar ironic, ci profund îngrijorător * faptul că drumurile către granița de est sunt tratate acum ca obiective militare ne spune, indirect, că dezvoltarea civilă a fost abandonată sau trecută pe plan secund

România a depus oficial, în fața Comisiei Europene, un portofoliu de proiecte ce vizează industria de apărare și mobilitatea militară, în speranța obținerii de finanțare prin noul mecanism european SAFE (Security Action for Europe). Dincolo de limbajul tehnic și de alinierea la agenda NATO, comunicatul Executivului ascunde o miză cu bătaie lungă pentru regiunea estică a țării – în special Moldova.

Potrivit datelor oficiale, 70% din proiectele propuse de România vizează achiziții de echipamente militare pentru industria națională de apărare. Restul – adică 30% – se referă la mobilitate militară. În traducere practică, asta înseamnă drumuri, căi ferate și conectivitate logistică, în special spre granițele estice ale Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, spre Moldova.

Într-o declarație făcută publică marți seară, ministrul Ilie Bolojan a oferit o lămurire aparent colaterală, dar esențială: în „pachetul civil” intră autostrăzile către Pașcani, Iași, Ungheni, Suceava și Siret – adică exact acele tronsoane amânate sistematic de mai bine de două decenii.

Adevărul este că proiectele de infrastructură rutieră din nord-estul României sunt în stare de incertitudine de ceva vreme. Dacă acum se discută despre ele sub umbrela mobilității militare, trebuie să ne întrebăm: era nevoie de o criză geopolitică, un război în Ucraina și o schemă de finanțare europeană specială pentru ca statul român să ia în serios conectarea Moldovei la rețeaua de autostrăzi?

Dacă da, atunci nu este o strategie de dezvoltare – este o reacție întârziată, forțată de contextul internațional.

Dincolo de marketingul de guvern: Moldova rămâne vulnerabilă

A vorbi despre mobilitate militară într-o regiune în care nu poți traversa cu ușurință nici măcar două județe în două ore nu este doar ironic, ci profund îngrijorător. Faptul că drumurile către granița de est sunt tratate acum ca obiective militare ne spune, indirect, că dezvoltarea civilă a fost abandonată sau trecută pe plan secund.

Așa-zisa „axă strategică” Iași – Pașcani – Ungheni nu este nouă. Este doar reambalată. Dacă în 2023–2024 Guvernul promitea o viteză de execuție record pentru A8, în 2025 asistăm la o schimbare de discurs: nu mai construim pentru cetățeni, construim pentru blindate.

SAFE poate aduce fonduri vitale, dar și riscuri. Dacă România nu accelerează execuția efectivă a acestor proiecte – și dacă Moldova devine doar o zonă de tranzit strategic pentru interese euro-atlantice – fără a primi și beneficii economice directe, atunci vom asista la o nouă formă de marginalizare, camuflată în geopolitică.

Întrebarea cheie rămâne: când va construi România pentru oameni, nu doar pentru hărți strategice și rapoarte NATO?

Daniel BACIU