Copilăria fragilă din satele ieșene. Sărăcie, muncă, foame și un sistem de educație care nu mai face față

În satele din România, copilăria nu înseamnă joacă sau siguranță, ci luptă pentru supraviețuire. Conform raportului World Vision, doar 1 din 5 copii din mediul rural se declară cu adevărat fericit, în timp ce 15% sunt permanent obosiți din cauza muncii fizice pe care o depun înainte sau după orele de școală. Dincolo de cifre, situația din comunitățile rurale este marcată de realități dramatice: mulți copii provin din familii unde părinții nu au nicio formă de educație formală sau cel mult au absolvit ciclul primar, iar lipsa de sprijin, abuzul, alcoolismul și abandonul părintesc sunt mai degrabă regulă decât excepție.

Un număr tot mai mare de copii sunt crescuți de bunici în vârstă sau de rude fără resurse și fără capacitatea de a le oferi stabilitate. În aceste gospodării, consumul de alcool este un obicei zilnic, agresivitatea verbală și fizică sunt frecvente, iar sărăcia a devenit un mod de viață. Mulți dintre acești copii se culcă flămânzi, nu au spațiu propriu, nu au timp liber și nici sprijin emoțional sau educațional.

Raportul arată că 14% dintre copii consideră o viață mai bună ca fiind una în care au mâncare suficientă și mai bună. Pentru 20%, idealul este să poată învăța ceea ce le place. Un sfert își doresc un loc al lor, în timp ce 8% spun că ar fi fericiți dacă nu ar mai fi certați sau loviți. Sănătatea, libertatea de a face ce le place și prezența prietenilor sunt percepute ca indicatori ai unei vieți bune. Totuși, aproape 20% dintre copii nu sunt ajutați niciodată la teme, iar 6% merg seara la culcare flămânzi. În plus, 22% afirmă că nu au timp liber deloc.

Copiii de la sate leagă cartea de gard

La această realitate se adaugă și problema gravă a abandonului școlar, care continuă să afecteze comunitățile vulnerabile din Iași. Deși, la nivel rural, cifrele par să arate o scădere — de la 400 de cazuri în 2021-2022, la 275 în 2022-2023 și 245 în 2023-2024 — fenomenul rămâne profund alarmant, în special în zonele izolate. Paradoxal, în mediul urban, numărul abandonurilor a crescut semnificativ: la nivel gimnazial, de la 43 la 102 cazuri într-un singur an, iar la școala profesională, de la 10 la 31.

Abandonul este influențat direct de sărăcie, de lipsa unui model parental, de migrația masivă a părinților și de presiunea ca elevii să contribuie la întreținerea gospodăriei. Mulți copii renunță la școală pentru a munci sau pentru că nu mai văd în educație o soluție reală pentru viitor. În plus, cei de etnie rromă, care fac parte din cele mai vulnerabile comunități, întâmpină bariere suplimentare: discriminare, lipsă de sprijin, infrastructură educațională deficitară și absența unor programe reale de incluziune.

Datele publicate de Inspectoratul Școlar Județean arată că rețeaua educațională a Iașului a cuprins, în anul școlar 2023-2024, 218 unități de învățământ. Cu toate acestea, infrastructura este dezechilibrată în raport cu nevoile reale. Populația județului este în creștere, dar numărul școlilor nu a ținut pasul, ceea ce duce la clase supraaglomerate în unele zone și imposibilitatea accesului la educație în altele.

Mai mult, un semnal de alarmă îl reprezintă creșterea numărului de elevi cu note scăzute la purtare din cauza absențelor: 2.122 în 2023-2024, față de 1.864 în anul anterior și doar 0,72% în urmă cu doi ani. Acest indicator reflectă nu doar o lipsă de disciplină, ci mai ales o criză profundă de implicare, sprijin familial și încredere în sistemul de educație.

În județul Iași, copilăria e adesea înlocuită cu grijile adulților, iar școala devine o opțiune de lux. Sărăcia, epuizarea, abuzurile și abandonul nu mai sunt doar excepții, ci devin, încet, un model disfuncțional care se perpetuează.

Teona SOARE