Iașul care trăiește pe abonament. Livratorii și freelanceri sunt noua clasă precară

Pe străzile din Iași, vezi tot mai des aceleași siluete – tineri pe biciclete, cu ghiozdane galbene, verzi sau roz neon, livrând mâncare, cumpărături sau speranțe. Alții, invizibili în cafenelele din Copou sau în camere de cămin transformate în birouri, tastează în grabă pentru clienți din cealaltă parte a lumii. Ei sunt noua clasă precară a orașului: lucrătorii gig economy, freelancerii de pe Upwork, studenții deveniți livratori Bolt. O armată invizibilă care ține Iașul în mișcare – dar la ce preț?

Libertatea promisiunii false

Gig economy – economia „taskurilor” – promite libertate, flexibilitate, „fără șefi, fără birouri”. În realitate, pentru mulți dintre cei care o alimentează, e o cursă fără final: livrezi mai mult ca să supraviețuiești, muncești nopți întregi ca să ajungi la o sumă minimă. Când nu e cerere, nu e bani. Când e gripă sau accident, nu există concediu. Nici pensie, nici sindicat. Doar tu și aplicația. Alex, 27 de ani, lucrează simultan pe Bolt și Glovo. Are un master în comunicare, dar n-a prins „nimic stabil” în domeniu. „Dimineața sunt curier, seara fac comenzi. E greu, dar altfel nu mă descurc. Plata chiriei depinde de cât de multă mâncare duc azi”.

Precar în era digitală

Pe Upwork, una dintre cele mai populare platforme pentru freelanceri, Iulia, 31 de ani, scrie articole SEO pentru clienți din SUA și India. E talentată, are portofoliu, dar e plătită cu 5 dolari pe oră. „Dacă cer mai mult, mă înlocuiesc imediat. Nu concurez doar cu români, ci cu oameni din toată lumea dispuși să muncească pe nimic”. Precaritatea a devenit regula, nu excepția. Nu e doar despre bani, ci și despre statut, despre sănătate mentală, despre epuizare cronică. Muncă instabilă, venituri incerte, zero asigurări. Totul pe cont propriu. Statul? Absent.

Clasa care nu există în statistici

Nimeni nu știe câți lucrători gig sunt la Iași. Nu există date clare, nici strategii de integrare socială. În ochii instituțiilor, sunt „micro-antreprenori” sau „liber profesioniști”. În realitate, ei sunt lucrători fără contract, fără orizont de carieră, fără pârghii de protecție.

Livratorii Glovo devin „abonați” la un stil de viață care nu le aparține. Plătesc abonamente la platforme ca să poată munci, își cumpără singuri echipamentul, își plătesc singuri asigurările. Totul pentru a putea fi parte dintr-o economie care i-a transformat în cifre.

Un oraș tânăr, o piață epuizată

Iașul e un oraș tânăr. Dinamic, educat, cu puls digital. Dar sub acest ambalaj, realitatea e cruntă: lipsa joburilor stabile, salarii mici, o piață care împinge tinerii în informal sau în gig economy. Lucrează „pe proiect”, „pe comenzi”, „pe cont propriu” – dar rămân captivi într-o formă modernă de dependență economică.

E o ironie dureroasă: într-o eră în care totul e „smart”, tot mai mulți oameni trăiesc în precaritate. Lucrează în numele inovației, dar fără siguranță. Sunt esențiali, dar invizibili. Flexibili, dar frânți.

Gig economy nu e o etapă de tranziție – a devenit normalul pentru o întreagă generație. Dar la Iași, acest normal înseamnă oboseală, instabilitate și un viitor fără plasă de siguranță. Orașul trăiește din livrări, din taskuri, din muncă temporară – adesea făcută de tineri supracalificați, subplătiți și invizibili.

Dan DIMA