Ieşenii, invitați să-și culeagă singuri legumele și fructele direct din fermele locale

 Într-un Iași care adesea pare prins între betoane și trafic, o mișcare tăcută dar puternică începe să prindă contur. Din ce în ce mai mulți localnici aleg să-și cumpere hrana direct de la fermă. Sau mai bine spus: să și-o culeagă singuri.

Pe Facebook, Instagram și TikTok, au început să circule invitații neașteptate, venite direct din inima fermelor ecologice din județ: „Vino să-ți culegi singur vinetele!”, „Căpșuni cât vezi cu ochii – doar să le culegi!”, „Ia-ți copilul de mână și adună pătrunjel proaspăt pentru toată iarna!”, Aceste apeluri nu sunt doar strategii de marketing. Sunt semnale. Chemări. Mesaje de la oameni care nu mai așteaptă supermarketul să le definească calitatea vieții.

Ce înseamnă, de fapt, să-ți culegi singur hrana?

În primul rând, înseamnă prospețime radicală. Ai cules, ai mâncat. Nu există transport, depozitare, ambalaje, lanțuri lungi de distribuție. Doar mâna ta, pământul, leguma. În al doilea rând, înseamnă conexiune. Cu pământul, cu sezonul, cu omul care a avut curajul să înceapă o afacere agricolă curată, în România reală — acolo unde nu există fonduri ușor de accesat, vremea e imprevizibilă și munca nu se termină niciodată. Și, nu în ultimul rând, înseamnă educație alimentară. Copiii care își culeg singuri o roșie vor ști să aprecieze altfel gustul, efortul și valoarea unei mese.

Agricultura ca act de rezistență

Fermele din jurul Iașului nu oferă doar hrană. Ele oferă un model alternativ de a trăi. Într-o economie în care „ieftin și mult” pare regula nescrisă, agricultura eco, bio, regenerativă, de proximitate, este un gest de curaj și rezistență. Fermierii care își invită comunitatea să participe la recoltă nu caută doar clienți, ci complici. Oameni care înțeleg că dacă nu susținem azi un producător local, mâine nu vom mai avea de unde să alegem.

Un trend sau o revoluție locală?

Rămâne de văzut. Dar ceva e sigur: Iașul începe să-și regăsească rădăcinile. Și o face printre rânduri de vinete și tufe de căpșuni, în mâini murdare de pământ și în conversații simple, directe, cu cei care știu ce înseamnă să trăiești aproape de natură.

Iar când hrana nu mai e un produs ambalat, ci un proces viu, între tine și pământ, între gust și efort, între sămânță și suflet — atunci da, ceva real s-a schimbat.

Tania DAMIAN