Mâncare sănătoasă, buzunar bolnav. Cât plătesc ieșenii pentru legumele bio

Mâncarea sănătoasă nu mai e de mult o opțiune accesibilă pentru toată lumea. În Iași, un simplu coș de legume curate, comandate de pe site-uri cu produse locale, costă cât o zi întreagă de muncă. Roșiile ajung la 25 de lei kilogramul, ardeiul gras sare de 18 lei, iar un borcan de pastă artizanală trece ușor de 40 de lei. Toate aceste produse, atent ambalate și livrate cu grijă, poartă eticheta „fără pesticide”, „crescut natural”, „cu grijă pentru pământ”. Dar sub această poveste frumoasă se ascunde o realitate dură: pentru mulți ieșeni, mâncarea curată a devenit un moft.

Un calcul simplu arată că pentru un coș obișnuit de legume – roșii, ardei, cartofi, morcovi, ceapă, verdețuri – comandat online de la un producător local, o familie din Iași poate plăti între 200 și 250 de lei pe săptămână. Fără carne, ouă, lactate sau alte produse de bază. Doar legume. În oglindă, același coș cumpărat din piața CUG sau dintr-un supermarket bine aprovizionat ar costa de două, chiar patru ori mai puțin. Roșiile se vând cu 7–8 lei/kg în piață, cartofii cu 3–4 lei, iar morcovii abia ating 4 lei/kg.

Gustul amar al mâncării sănătoase

Diferența de preț e imposibil de ignorat. Nu mai vorbim despre o alegere alimentară, ci despre o distincție socială. În timp ce unii își permit să cumpere „curat” și „local”, pentru alții, sănătatea rămâne doar un vis ambalat frumos în cutii reciclabile. Efortul micilor producători locali nu poate fi negat – cultivarea fără chimicale înseamnă muncă intensă, randament scăzut, riscuri mari și costuri logistice pe măsură. Iar toate acestea se reflectă, inevitabil, în preț. Însă prețul nu este doar financiar. E un cost de imagine, un cost al separării între „cei care pot” și „cei care ar vrea”.

Într-un oraș în care salariul mediu net abia depășește 5.400 de lei, iar coșul minim de consum se învârte în jurul aceleiași sume, să mănânci doar produse sănătoase, naturale și locale pare o decizie imposibilă. Alegerea între gustul autentic și nevoia de a face față cheltuielilor lunare e tot mai grea. Iar realitatea e că tot mai mulți ieșeni aleg compromisul: „curat din când în când”, în rest, ceea ce e disponibil.

Sănătatea nu ar trebui să coste atât. Dar în acest moment, în Iași și în multe alte orașe din România, ea a devenit un privilegiu. O stare de bine rezervată celor care au timpul, cunoștințele și banii necesari să o întrețină. Mâncarea sănătoasă a fost revendicată de o clasă mijlocie aspirantă, care, poate fără vină, a transformat farfuria într-un simbol de statut.

Iar cei care nu se încadrează? Ei privesc de pe margine, între două drumuri la supermarket și o piață unde roșiile n-au poveste, dar au preț suportabil. Într-o societate în care sănătatea e promovată ca alegere conștientă, dar prețul real e ascuns sub etichete și branding, ar trebui să ne întrebăm cinstit: ne dorim cu adevărat o alimentație sănătoasă pentru toți sau doar o versiune luxoasă, bine ambalată, pentru câțiva? Până vom avea un răspuns sincer, gustul mâncării curate va rămâne, pentru mulți, amar. Nu din cauza legumelor, ci din cauza distanței dintre ideal și realitate.

Tania DAMIAN