Masă caldă, minte trează. O farfurie poate schimba viitorul unui copil

Există multe școli în România în care copii citesc, dar nu înțelegmare lucru. Nu pentru că nu vrea, ci pentru că le est frig, foame, iar gândul le fuge acasă, unde nu e căldură și nici mâncare. În aceste locuri, o masă caldă la școală nu este un moft, ci un colac de salvare.

În județul Iași, care în multe alte zone, sunt mulți copii din satel izolate care vin la școală cu ghetuțe vechi, ghiozdane improvizate și stomacul gol. Ei se așază cuminți în bănci, dar mintea le alunecă spre grijile de acasă. De aceea, programul „Masă Caldă” capătă aici o valoare de aur: nu e doar despre hrană, ci despre speranță. Despre atragerea copiilor la școală, despre normalitate și demnitate.

„Pentru mulți, școala e tare grea. Nu pentru că nu ar vrea, dar nu are cine să-i ajute. Noi le oferim tot suportul, aici le este bine, dar când ajung acasă, tot în sărăcie ajung”, povestește, cu emoție, M. I., o învățătoare dintr-un sat ieșean, cu peste 40 de ani la catedră. „La clasa la care predau acum, doar doi părinți au terminat liceul. Și aceia fără bacalaureat. Vă vine să credeți că părinții unui copil au două clase, respectiv cinci clase? E ireal, dar e realitate”, clatină ea din cap.

Masa caldă poate reduce abandonul

Educația în aceste comunități nu e doar un drept, ci un act de rezistență în fața sărăciei, a ignoranței, a neputinței sistemice. O masă caldă, servită zilnic, poate ține copilul în școală. Îl poate ajuta să rămână prezent, să înțeleagă lecția, să îndrăznească să viseze. Fără ea, mulți abandonează. Nu doar băncile școlii, ci și speranța. „Programele precum Masa caldă trebuie extinse, la fel și și infrastructura școlară modernă astfel încât fiecare copil să beneficieze de condiții optime de învățare. De asemenea, este esențial să dezvoltăm parteneriate public-private pentru a sprijini educația în comunitățile defavorizate”, a spus, la o dezbatere derulată anul trecut, Mădălina Jije, coordonator regional în cadrul proiectului de educație digitală „Școala din valiză” realizat de Fundația World Vision România.

Ministrul Educației, Daniel David, a declarat că România se confruntă cu un nivel alarmant de analfabetism funcțional. Aproape jumătate dintre absolvenții de liceu nu înțeleg textele pe care le citesc. Cauza? O educație „multă, irelevantă și adesea prost predată”. Dar mai profund de atât, e vorba despre lipsa sprijinului real pentru elevii vulnerabili.

Programul „Masă Caldă” nu ar trebui să fie doar o inițiativă-pilot. El trebuie extins și consolidat în toate comunitățile sărace, acolo unde o farfurie cu mâncare poate însemna salvarea unui destin. În multe sate din Iași, învățătorii știu că o supă fierbinte poate face diferența dintre o lecție învățată și un abandon școlar.

Când un copil mănâncă, învață. Când e sătul, poate visa, iar România are nevoie disperată de copii care să poată visa. Maura ANGHEL