Meșteri din România, Moldova și Ucraina au adus la Iași spiritul comunităților de odinioară

Pe aleile din miezul Copoului, roțile de olărit s-au învârtit, iar mâinile meșterilor au modelat lutul în vase, căni, străchini și povești. Peste 30 de olari din cele mai cunoscute centre de ceramică din România – județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Brașov, Botoșani, Harghita, Maramureș, Olt, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiș, Vâlcea și Satu Mare – au fost prezenți la ediția din acest an. Lor li s-au alăturat meșteri din Republica Moldova – din Chișinău, Nisporeni, Drochia și Iurceni – și din Ucraina – din Lvov și Cernăuți. Județul Iași a fost reprezentat de olarii din Schitu Stavnic – Voinești și din Tansa, purtători ai unor tradiții vii, păstrate cu sfințenie de-a lungul generațiilor.

Evenimentul a însemnat nu doar expunere de obiecte tradiționale, ci o adevărată experiență culturală participativă. Vizitatorii au avut ocazia să modeleze lutul, să participe la ateliere interactive și să urmărească proiecții de filme documentare despre meșteșugul olăritului. În același timp, au avut loc dezbateri cu specialiști în patrimoniu, întâlniri cu meșteri premiați și dialoguri deschise despre viitorul acestui meșteșug în societatea contemporană.

În paralel, Parcul Copou a găzduit Festivalul de Fanfare, ajuns la a șasea ediție, care a adus în fața publicului formații din mai multe colțuri ale țării și din Republica Moldova. Muzica tradițională de fanfară a răsunat în tot parcul, într-un spectacol viu și emoționant. Pe scenă au urcat Fanfara „Frații Lucan” din Iași, Fanfara din Valea Mare – Vaslui, Fanfara „Vasile Amarfii” din Nisporeni – Republica Moldova, Fanfara liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Vorona – Botoșani și Fanfara din Zbereni – Iași. Ritmurile fanfarelor au completat perfect atmosfera târgului, aducând aminte de sărbătorile din satele de odinioară, când comunitatea se aduna în jurul sunetului alămurilor și al poveștilor spuse cu cântec.

Împletirea celor două evenimente – ceramică și fanfară – a creat o atmosferă aparte, în care tradiția a fost trăită cu bucurie, nu doar admirată. Lutul și muzica au devenit limbaje vii prin care publicul a fost invitat să simtă, să întrebe, să învețe, să se conecteze cu rădăcinile sale culturale. Clara DIMA