Rusaliile. Pogorârea Duhului Sfânt și Moșii de Vară

Biserica prăznuiește duminică, 8 iunie, Pogorârea Duhului Sfânt asupra Aspostolilor, sărbătoare cunoscută și ca Rusalii sau Cincizecime. Momentul marchează nașterea Bisericii. Evenimentul a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, de unde provine și denumirea de Cincizecime.

După cum relatează Sfântul Luca în Faptele Apostolilor, Duhul Sfânt S-a pogorât sub chip de limbi ca de foc, însoțit de un vuiet venit din cer. Ucenicii au început să vorbească în limbi necunoscute până atunci, mărturisind faptele minunate ale lui Dumnezeu. A fost clipa în care frica s-a transformat în curaj, iar grupul de apostoli a devenit prima comunitate creștină.

Rusalii, cea mai veche sărbătoare a creștinătății. Ziua întemeierii Bisericii

Cincizecimea este atestată scripturistic în epistolele Sfântului Apostol Pavel și în scrierile Sfântului Luca. Este menționată în Constituțiile Apostolice, de către Sfântul Irineu, Tertulian, Origen, dar și în canoanele sinoadelor din Elvira și Niceea I. Inițial, până în secolul al V-lea, era o sărbătoare dublă – marcând atât Înălțarea, cât și Pogorârea Duhului Sfânt. Ulterior, cele două au fost separate.

În tradiția Bisericii Ortodoxe, ziua următoare Rusaliilor este închinată Sfintei Treimi, întrucât Persoanele Treimice – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh – nu pot fi despărțite în lucrarea lor mântuitoare.

Pogorârea Duhului Sfânt a avut loc în aceeași zi în care iudeii sărbătoreau Cincizecimea – ziua în care Moise a primit Legea pe Muntele Sinai, dar și sărbătoarea secerișului. Creștinii văd în acest paralelism o continuitate: dacă Moise a primit tablele de piatră, Apostolii au primit Legea harului în inimile lor, prin Duhul Sfânt.

După predica Sfântului Petru, aproape 3.000 de oameni s-au convertit, dând naștere primei comunități creștine din Ierusalim. Din acel moment, începe istoria Bisericii ca trup tainic al lui Hristos, formată din oameni uniți în credință și în lucrarea Duhului Sfânt.

Fiicele lui Rusalim Împărat

Numele „Rusalii” provine de la sărbătoarea trandafirilor din Roma Antică, legată de cultul morților. Așa se explică tradiția pomenirii morților în sâmbăta de dinainte și împărțirea de colaci și vase cu flori.

Un alt obicei este împodobirea caselor și bisericilor cu ramuri verzi – mai ales de tei și de nuc, simboluri ale Duhului Sfânt. Frunzele sunt binecuvântate la finalul Sfintei Liturghii și duse acasă de credincioși.

Rusaliile sunt cunoscute drept iele sau împărătesele văzduhului. Erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli. Se spune că Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh şi caută hotare neumblate. Locurile unde au dansat rămân arse şi neroditoare. Se spune că uneori ielele răpesc câte un tânăr frumos ca să danseze cu ele. Când este eliberat, el nu are voie să spună nimic, altfel va muri. Despre iele se spune să sunt tinere, frumoase şi petrecăreţe. La sărbătoarea lor dansează în poieni fermecate, iar cine le vede va orbi ori va înnebuni. Cei „luaţi din Rusalii” sau „apucaţi de iele”, pentru că au spus că le-au văzut sau auzit nu se vindecau decât descântaţi sau jucaţi în căluş.

Rusaliile sunt fiicele lui Rusalim împărat. Se spune că într-o zi ele au găsit un izvor în care erau oglindite toate lucrurile pământeşti. Au luat apă într-un clondir şi i-au dat calului împăratului să bea. Calului i-au crescut aripi şi aşa s-a născut legenda calului năzdrăvan şi înaripat. Fetele au băut apoi şi ele din acea apă şi au prins puteri magice. 

Moşii de vară

Foarte importantă este şi ziua ce precede Rusaliile, cunoscută drept Moşii de vară, unul dintre cele mai importante momente ale cultului morţilor. Se spune că sufletele morţilor, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare şi au zburat timp de 50 de zile, se întorc în lumea din adâncuri în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să aibă loc fără incidente, oamenii împodobeau gospodăriile şi mormintele cu ramuri de tei şi făceau pomeni fastuoase, practici ce se păstrează şi astăzi.

Maura ANGHEL

Caseta 1

De Rusalii se dau de pomană vase de lut sau din porţelan, căni, străchini şi vase de lemn împodobite cu flori şi umplute cu lapte, vin sau apă. La tortiţă se agaţă cireşe.