Suporterii din Copou riscă să rămână, din nou, fără echipă

De fiecare dată când Poli Iași cade, o parte din sufletul acestui oraș cade cu ea. Retrogradarea în Liga 2 e doar vârful aisbergului. În spatele ușilor închise, clubul din Copou se zbate într-o criză financiară ce riscă să-l ducă direct în faliment — un cuvânt care, din păcate, nu e deloc nou pentru suporterii ieșeni.

Se vorbește din nou despre desființare, despre un „restart” pe modelul 2010. Însă de câte ori putem reseta fotbalul ieșean fără să învățăm nimic? Până când vom construi doar ca să dărâmăm totul în doi ani?

Poli Iași nu este doar o echipă de fotbal. Este un simbol local, un reper cultural și sportiv. Dar dacă nu schimbăm modul în care o gestionăm, rămâne doar un nume pe o placă comemorativă.

În 2 ani, Poli Iași a trecut de la extazul promovării în SuperLigă la disperarea retrogradării și la marginea prăpastiei financiare. În spatele rezultatelor de pe teren se ascund însă decizii dezastruoase, lipsă de transparență și un model de conducere care a funcționat prea puțin chiar și pe hârtie.

Retrogradarea a venit la pachet cu pierderi majore. Concret, clubul pierde între 1,5 și 2 milioane de euro din drepturile de televizare — bani vitali pentru achitarea datoriilor uriașe, estimate la aproximativ 3 milioane de euro. În prezent, Poli Iași se află în procedură de concordat preventiv, o ultimă măsură pentru evitarea falimentului. Dar acest plan presupune plata eșalonată a datoriilor. Neplata unei singure rate poate duce la deschiderea procedurii de faliment.

Potrivit documentelor din concordatul preventiv, clubul are datorii de peste 3 milioane de euro. Planul de plată era legat strâns de veniturile din drepturile TV — pierdute acum, odată cu retrogradarea. În lipsa acestor sume, orice întârziere în plata ratelor duce automat la faliment.

În paralel, se conturează un scenariu cunoscut: abandonarea actualei entități și înființarea uneia noi, fără datorii. Așa s-a întâmplat și în 2010, când fosta Poli a fost înlocuită de CSMS Iași. Istoria riscă să se repete, cu prețul pierderii palmaresului și identității.

Antrenorii au venit și au plecat, promisiunile au curs, iar acum, când nota de plată a sosit, autoritățile locale ridică din umeri. O anchetă a Curții de Conturi asupra modului în care au fost cheltuiți banii publici în fotbalul ieșean ar fi un minim necesar. Iar suporterii merită să știe adevărul, oricât de dureros ar fi.

Daniel LEONTE