Singura statuie a lui Petru Poni, salvată în ultimul moment după decenii de nepăsare

Într-un oraș care își proclamă la fiecare pas titlul de capitală a culturii, uitarea mușcă adânc din memoria celor care i-au ridicat prestigiul. Petru Poni, unul dintre cei mai importanți savanți români, membru al Academiei Române și întemeietor al școlii de chimie din țara noastră, a fost, timp de trei decenii, batjocorit prin nepăsarea de a lăsa statuia sa să ruginească în anonimat și degradare.

Amplasată în cartierul Păcurari, chiar în fața școlii ce îi poartă numele, statuia realizată de sculptorul Gheorghe Gheorghiță Vornicu nu a primit niciun gest de grijă sau protecție. Încet, încet, monumentul s-a transformat într-un simbol al rușinii administrative: piatră fisurată, soclu murdar, bronz afectat de ploi și timp. O imagine revoltătoare pentru oricine trece pe acolo, dar ignorată de autorități ani la rând.

Situația ar fi putut continua la nesfârșit dacă nu s-ar fi ivit un context simbolic: anul 2025 marchează 100 de ani de la moartea lui Petru Poni. Sub presiunea acestei aniversări și a reacțiilor tot mai critice din spațiul public, Primăria Municipiului Iași a fost obligată să acționeze. În sfârșit, se anunță lucrări de restaurare și punere în valoare: sculptorii Uniunii Artiștilor Plastici – filiala Iași, alături de echipele tehnice ale Ateneului Național din Iași, vor lucra sub coordonarea specialiștilor Palatului Culturii pentru a reda demnitatea singurei statui din oraș dedicate marelui chimist.

Acest gest vine însă târziu. Orașul care se mândrește cu universități, festivaluri internaționale și titluri pompoase nu a găsit, vreme de 30 de ani, nici măcar resursele minime pentru a proteja memoria unui român care a dus Iașul în manualele de știință ale lumii.

Nu este prima dată când memoria lui Petru Poni este reparată cu întârziere. În urmă cu patru ani, Ateneul ieșean, cu sprijinul financiar al familiei preotului Brânză, a restaurat mormântul savantului din cimitirul Eternitatea. Nici acel loc nu scăpase de degradare.

Astăzi, restaurarea statuii nu este un motiv de laudă pentru administrația locală, ci o dovadă că presiunea publică și contextul aniversar pot forța un oraș să-și recunoască rușinea și să-și îndrepte greșelile. Petru Poni merită mai mult decât un gest tardiv: merită ca numele său să fie păstrat în conștiința publică, iar monumentele dedicate lui să fie ocrotite și respectate.

Maura ANGHEL