Iași între două lumi. Violența domestică din casele respectabile și abuzurile din mediul rural

În Iași, violența domestică are două chipuri. Pe de o parte, există familii cu diplome și statut social, unde abuzul este rafinat, ascuns cu grijă în spatele ușilor închise. Pe de altă parte, în mediul rural, bătăile, injuriile și umilințele sunt la ordinea zilei, iar femeile suportă în tăcere, știind că sprijinul întârzie sau nu va veni niciodată.

În casele respectabile, violența nu se manifestă doar prin lovituri. Ea ia forma manipulării psihologice, a controlului financiar și a izolării. Educația nu oprește agresivitatea, ci doar o transformă în abuz sofisticat, greu de depistat din exterior. Victimele sunt adesea obligate să zâmbească în public, să păstreze aparențele și să se prefacă că totul este în ordine, în timp ce în intimitate frica le domină existența.

În satele din jurul Iașului, violența este mai directă, dar la fel de invizibilă pentru autorități. Poliția ajunge greu, adăposturile sunt prea puține și prea departe, iar consilierea psihologică lipsește cu desăvârșire. Pentru multe femei, bătaia a devenit o normalitate, un blestem transmis din generație în generație, întreținut de nepăsarea comunității și de birocrația care le descurajează să ceară ajutor.

Cifrele arată dimensiunea reală a fenomenului. În primele șase luni din 2025, în România s-au înregistrat peste 61.000 de cazuri de violență domestică, aproape jumătate în urban și jumătate în rural. Poliția a emis aproape 6.000 de ordine de protecție provizorii, dar mai puțin de jumătate au fost transformate în ordine permanente. Dincolo de statistici, fiecare cifră înseamnă o familie marcată de frică și tăcere. În 2024, numărul cazurilor depășea deja 99.000, iar în 2023, România înregistra peste 108.000 de victime.

Tăcere și palme peste măsură

Situația Iașiului este una alarmantă. Județul se află pe locul al doilea în țară la cazuri de violență în familie, imediat după Ilfov. În primele luni ale anului 2025, au fost raportate peste 800 de cazuri doar la nivelul județului. Aceste cifre confirmă că Iașul nu este doar un centru universitar și cultural, ci și un teritoriu marcat de o realitate pe care autoritățile o gestionează cu greu.

Realitatea contrazice prejudecata că violența domestică ar fi exclusiv drama familiilor „dezorganizate”. În Iași, ea este la fel de prezentă în apartamentele elegante din oraș, cât și în gospodăriile sărăcăcioase de la sate. Nu are legătură cu nivelul de educație, ci cu lipsa de caracter, cu nevoia de control și cu o cultură a tăcerii care continuă să protejeze agresorii. „M-am căsători acum zece ani și credeam că sunt cea mai norocoasă femeie, dar nu a fost deloc așa. Azi o privire scurtă, mâine o vorbă urâtă, pomâine un gest brusc, urmat de o tăcere curmată de zeci de palme. Se ajunsese că nici măcar ordinul de protecție nu mai conta. Ziua în care s-a pronunțat divorțul și am plecat de acasă a fost una în care am simțit că renasc”, a spus Maria P., manager la o firmă din Iași.

Orașul trăiește între două lumi: în cea urbană, unde respectabilitatea ascunde abuzuri sofisticate, și în cea rurală, unde brutalitatea e vizibilă, dar ignorată. În ambele, victimele rămân invizibile și neprotejate, prinse între frică și indiferența societății.

Există totuși și un colț de sprijin. Centrul de Servicii Integrate pentru Victimele Violenţei în Familie oferă găzduire și servicii specializate pentru persoanele adulte, cu sau fără copii, aflate în imposibilitatea de a-și asigura singure o locuință din cauza abuzurilor. Capacitatea centrului este de 20 de persoane, împreună cu copiii acestora, iar serviciile sunt gratuite. Inițial, victimele primesc adăpost în regim de urgență pentru 14 zile, urmate de o rezidență temporară de până la 60 de zile, cu posibilitatea extinderii cazării până la 18 luni, în funcție de situația particulară a fiecărui beneficiar. Acest loc devine, pentru mulți, singura șansă de a rupe lanțul violenței.

Maura ANGHEL